Canisa de Runc

Pui din Sara de Runc:

Si tatal:

Cu 15 ani in urma:

Si acum:

La expozitia de la Suceava am participat doar sambata cu Tisa, femela ce a obtinut titlul de Best of Breed si s-a clasat pe locul 2 la cel mai frumos ciobanesc romanesc.

Prezenta mioriticilor la expozitia din Predeal a fost cu atat mai impresionanta, cu cat pe langa numarul mare au fost si multe exemplare tipice, reprezentative pentru rasa.

Canisa de Runc a participat cu doua exemplare, Rarau si Tisa. Citeste tot articolul »

In primul rand as vrea sa spun cat de mult ma incanta gradul de participare anuntat la expozitia de club de la Predeal. E o adevarata bucurie pentru orice crescator sa afle de prezenta unui numar atat de mare de mioritici in ring si sper ca acesta se va pastra si pe viitor cand va veni vorba de o expozitie de club.

In al doilea rand as vrea sa cred ca, tocmai din cele doua motive – prezenta mare a mioriticilor si faptul ca este o expozitie de club, aceasta ar trebui sa fie o ocazie pentru prezentarea unui arbitraj ca la carte, unde sa nu existe discutii si loc de subiectivism si rezultatele sa fie intelese de oricare dintre crescatorii arbitrati.

De multa vreme spun ca singurul arbitraj care poate lasa o asemenea impresie si singurul mod de arbitraj care face cinste unui concurs canin este cel dupa standard. Este oarecum trist sa trebuiasca sa militezi pentru acest mod de a analiza cainii cand el ar trebui sa fie de fapt singurul prezent in orice expozitie.

La noi insa e un pic altfel, dupa cum am mai explicat si cu alte ocazii de multe ori arbitrajul se face mai mult pentru incurajarea crescatorului decat pentru tipicitatea cainelui, lucru oarecum de inteles cand e vorba de expozitii cu 1-2 exemplare in ring.

De ce spun de inteles ? Nu, nu pentru ca titluri date ignorand defecte de standard aduc vreun beneficiu rasei, ba chiar din contra, ci pentru ca traditia de prezenta in expozitii si a crescatorilor de show este departe de a fi stabilita pentru rasele romanesti. Nu ne putem compara cu zecile de ani de expozitii, campionate internationale, arbitraje pe fiecare amanunt al standardului pe care alte rase europene le au in spate.

Din acest motiv probabil ca arbitrii incearca sa balanseze analiza exemplarelor prezente in ring cu incurajarea crescatorilor cu titluri date unor exemplare care dupa standard nu prea ar avea cum sa faca performanta. Am tot zis ca se face un mare deserviciu rasei dar pana la urma inteleg ca munca unor oameni trebui punctata cumva si cand concurenta este foarte mica sa se intample si asa ceva.

Cand insa expozitia este de club ( in mod normal cel mai aprig aparator si promotor al tipicitatii unei rase) si prezenta este atat de bogata, cred ca ar fi o palma data rasei, bunului simt si crescatorilor prezenti ca arbitrajul sa nu fie mulat perfect pe standard. Cred sincer ca directia unei rase si modul de a intelege valoarea unor exemplare trebuie sa fie data de club, iar crescatorii sa se ghideze in liniile pe care le formeaza dupa aceasta directie.

Sa trecem la lucruri concrete, punctand cu citate din standardul rasei aspecte care dupa parerea mea fac diferenta intre un exemplar tipic si unul mai putin valoros si peste care un arbitru pregatit nu are voie sa treaca, fiind si foarte simplu de remarcat:

” Bot: Usor mai scurt decât craniul; bine dezvoltat, se îngusteaza progresiv catre trufa si niciodata nu este ascutit “

“ Linie superioara: Dreapta, bine sustinuta”

” Spate: Orizontal, puternic si musculos ”

” Crupa: Musculoasa si potrivit înclinata catre baza cozii ”

” Linie inferioara: Usor ridicata, fara a fi însa foarte supta (de tip ogar) ”

” Vedere de ansamblu: Foarte musculoase si puternice, drepte si paralele vazute din spate. Angulatii putin deschise.”(membre posterioare) ”

” Jareti: De înaltime medie; puternici, bine angulati, nedeviati spre interior sau exterior. ”

” Miscare armonioasa, supla, bine coordonata, puternica si facila. Miscarea preferata este trapul. Galopul este sustinut si echilibrat.” ( o miscare slaba, impiedicata, venita tot din cauza unor deviatii de la punctele din standard expuse mai sus, scoate exemplarul din tipicitate – este de nepermis sa nu depunctezi un exemplar dintr-o rasa rustica/utilitara creata sa fuga cu turmele si sa lupte cu ursul pentru lipsa de rezistenta si miscare slaba, mai ales daca e vorba de una-doua ture de ring care il dau gata). ”

” Culori uniforme: Câini în întregime de culoare alba sau gri. ”

Roba baltata: Fondul trebuie sa fie alb cu pete bine definite de culoare neagra sau gri ” ( aici cred ca nu e foarte dificil sa iti dai seama ce exemplare intra sau nu in standard, la urma urmei stim cu toti sa recunoastem culorile alb,gri,negru si prezenta lor in pete bine definite sau nu… nu? )

Defecte :

” Coada rasucita pe spate, coada în inel ”

” Coate deviate spre exterior sau interior ”

” Miscare greoaie ”

” Defecte grave: ”

” Linie superioara deformata ”

” Labe deschise, rasucite spre exterior sau interior (panard sau cagneux) ”

” Jareti de vaca ”

Faptul ca am citat cateva din alineatele standardului nu inseamna ca restul pot fi ignorate, arbitrajul trebuie facut dupa intregul standard, le-am evidentiat pe cele de mai sus pentru ca sunt, desi extrem de evidente si usor de vazut, printre cele mai ignorate de arbitrii. Iar rezultatele se vad, caini nu numai cu abateri sau defecte ci cu defecte grave au in palmares titluri si asta le da ocazia sa mai strice cateva generatii si media tipicitatii exemplarelor rasei.

Un lucru pe care multi inca refuza sa-l inteleaga este ca mioriticul nu concureaza cu mioriticul ci cu alte rase europene. Dupa parerea mea un mioritic poate sta fara probleme langa orice alt caine, indiferent de rasa, datorita caracterului extraordinar, robustetii si rezistentei la efort si a unui aspect deosebit, frumos si impunator.

Este insa vorba despre un mioritic tipic, in nici un caz un caine care va lesina dupa o suta de metri de miscare, cu picioarele apropiate si incalecandu-le in mers/fuga, cu spatele praf si crupa inexistenta sau aspect ogaroid, nu va lasa aceeasi impresie.

Iar daca acest gen de exemplar nereusit mai are si titluri atunci el va fi considerat un exponent tipic al rasei si tot mioriticul va fi desconsiderat. Aici vorbim din punctul de vedere al iubitorului obisnuit de caini caci el dicteaza raspandirea unei rase si tot el ajuta crescatorii sa isi mentina pasiunea.

Ce astept eu de la expozitia de club de la Predeal? Sa iasa in fata , in urma unui arbitraj corect, mioriticii tipici. Foarte simplu explicat sa nu existe arbitraj numai la ochi, fiecare caine sa fie examinat atent cu mana, urmarind liniile corpului si corectitudinea lor, observand cainile in miscare, adica exact toate procedeele unui arbitraj normal.

Pentru fiecare abatere de la standard, nu mai vorbesc defect, exemplarul in cauza sa “adune” cate un minus iar la urma, din nou repet asa cum este normal, sa ramana exemplarele fara minusuri sau cu cele mai putine.

Acestea sunt exemplarele tipice si doar cand mai multi mioritici sunt la fel de reprezentativi pentru rasa, deci au adunat acelasi “punctaj” ( conform standardului nu simpatiei sau parerii subiective ale unui arbitru) doar atunci clasamentul poate fi facut in functie de preferintele celui care arbitreaza ( ca e mai mare, ca e mai frumos, ca alearga mai bine, etc.).

Sper din tot sufletul ca pe langa prezenta in numar mare a mioriticilor expozitia sa aiba parte si de un arbitraj excelent. Vom reveni cu video si analize dupa.