Canisa de Runc

Pe 31 iulie 2010 la Busteni, intr-un peisaj foarte frumos incadrat de peretii stancosi ai Bucegilor, a avut loc expozitia de club organizata de Mioritic Club Romania, unde Canisa de Runc s-a prezentat cu trei masculi, Nour, Buzdugan si Rarau.

Nour a primit titlul de CAC si Excelent I la clasa deschisa iar la juniori Rarau a primit excelent III fiind inca tanar si in plina dezvoltare la 9 luni.

Buzdugan a fost prezentat in ring chiar de stapanul sau Ionel Ilie si a impresionat prin volum si osatura puternica. A primit calificativul de excelent sec, maximum pe care il putea obtine, acesta fiind primul pas pentru obtinerea certificatului de tipicitate.

Astfel mi-a fost confirmata in arbitraj parerea personala despre valoarea acestui mascul dar urmatoarea incercare pe care trebuie sa o treaca este transmiterea caracterelor la descendenti. Pentru asta insa va trebui sa mai asteptam…

Nour De Runc:

Rarau De Runc:

Buzdugan:

foto: Ionesi Iulia

In Danemarca ne-am prezentat cu doua exemplare, Nour si Dacia, care au obtinut calificativele excelent I si II, la clasa deschisa. Expozitia a fost organizata impecabil, totul fiind clar si prestabilit, incepand de la locurile de parcare si terminand cu ordinea si ora de intrare in ring pentru fiecare rasa.

Titlul mondial la femele a plecat anul acesta in Norvegia la o canisa care a s-a prezentat in concurs cu doua exemplare foarte frumoase. Titlul la masculi nu s-a acordat pentru ca la final, la ultima diagonala de ring, Nour nu a vrut sa se mai intoarca. Cu toate ca arbitrul a asteptat destul de mult, nu am reusit sa il urnesc pe Nour dintr-un punct pe care il adulmeca constant si din care nu se dadea dus.

BOB-ul si titlurile la juniori au venit in tara, felicitari domnului Gotca pentru prezentarea foarte buna a exemplarelor sale.

Din punctul meu de vedere arbitrajul a fost foarte bun, fiind analizati cainii in detaliu, incepand de la stopul craniului, forma capului, insertia urechilor, angulatia si altele, fara insa sa se puna prea mult accent pe muscatura ci doar pe numarul de dinti. Au trecut caini care la noi in tara ar fi fost eliminati din ring pe motivul muscaturii iesita din standard. Ori sunt ei mai indulgenti, ori suntem noi mai catolici decat papa.

Asa cum si trebuie, o mare importanta s-a acordat miscarii in ring si legat de asta, vorbind acum din proprie experienta, va sfatuiesc cand e vorba de un concurs la asemenea distanta si de asemenea anvergura sa aveti in vedere urmatoarele lucruri:

- nu va programati sa ajungeti in seara dinaintea concursului, pentru ca dupa 36 de ore petrecute in remorca, cainii vor fi extrem de obositi, cu picioarele foarte incordate, vor sta tolaniti in custi si nu le va mai pasa de nimic. Comportamentul lui Nour sta drept exemplu, in mod normal el nu ar fi tolerat alt caine de talie mare la cativa metri de cusca, considerand ca acesta este teritoriul sau, acum nu a reactionat deloc, fiind foarte multumit ca poate sta intins sa se odihneasca.

- legat strict de prezentarea cainelui, trebuie sa va obisnuiti exemplarele cu orice fel de mediu, trebuie deci sa ii purtati in ringuri atat de exterior cat si de interior, pe diferite suprafete; aici ringurile aveau mocheta rosie, ceea ce a starnit curiozitatea exemplarelor neobisnuite cu acest fel de material, alergand cu capul in jos, fiind foarte interesati de mocheta respectiva.

- trebuie lucrat foarte mult cu fiecare exemplar in parte, am vazut caini care pur si simplu se prezentau singuri iar handlerul doar alerga pe langa ei.

Bineinteles cainii trebuie sa fie toaletati, descalciti si foarte curati, asa cum e  normal in orice concurs. Noi i-am spalat inainte de plecare cu sampon canin, iar din punctul de vedere al aspectului, ambele exemplare aratau ireprosabil, dar oboseala drumului a facut din pacate ca miscarea in ring sa fie departe de prezentarea obisnuita pe care am avut-o in toate concursurile de pana acum. Am ajuns sa apreciez astfel si sa acord importanta si factorilor pregatitori unui asemenea concurs si nu numai valorii fizice a exemplarului iar data viitoare voi fi mai pregatit.

In rest felicitari tuturor crescatorilor din Romania care au ajuns acolo sa ne prezinte ciobanestii si data viitoare sa fim si mai multi!

Masculul Buzdugan corespunde criteriilor de selectie urmarite in dezvoltarea liniei de Runc:
- are o blana de foarte buna calitate, pigmentata alb cu gri-carbunos;
- are ochii de culoare inchisa;
- prezinta un cap masiv dar nu greoi si este foarte robust dar cu o miscare usoara.

Datorita robustetii si cutiei toracice foarte dezvoltate pare scund dar are 77 cm la greaban. Din punct de vedere al formei, conform relatarilor stapanului, parcurge regulat distante de zeci de kilometri la trap, deci este un reprezentant ideal al capacitatii de efort a mioriticului de utilitate.
Este un exemplar rustic, brut, fara eleganta unui caine de show, dar cu niste calitati deosebit de valoroase pentru aceasta rasa cum ar fi virilitatea si imunitatea.

Daca va intrebati cum a ajuns Buzdugan la Canisa de Runc, acest lucru se datoreaza proprietarului sau, Ilie Ionel Tudor, care a inteles si apreciat intentiile noastre in vederea dezvoltarii rasei si s-a aratat foarte deschis unei colaborari benefice de ambele parti. De partea noastra avantajul este dezvoltarea liniei de Runc iar de cealalta parte evolutia mult mai rapida a unei canise care va beneficia de experienta noastra in cresterea mioriticilor si de un fond genetic care altfel ar fi lipsit.

Masculul este din zona Brasov, Zarnesti, deci in curand si acolo vor fi puse bazele unei canise serioase de mioritic.

Buzdugan nu are acte iar ascendenta i se cunoaste din unele descrieri ale parintilor de catre proprietar. A fost achizitionat de la o stana dar modificarile suferite conform obiceiurilor locului nu sunt transmisibile genetic, ca de altfel orice interventie asupra unui animal, in general.
In vederea obtinerii certificatului de tipicitate va fi dus intr-un concurs de selectie, iar pentru a vedea ce caractere transmite va monta mai multe femele, incepand cu Mura (mama lui Nour,Alma si Rarau) care stim exact ce trasnmite. Buzdugan va monta si in afara canisei, numai femele sanatoase.

PS – saptamana aceasta suntem in Danemarca la Campionatul Mondial asa ca va vom raspunde la eventualele intrebari dupa ce revenim.

Dacia a intrat in blana la timp pentru participarea la campionatul mondial. Dupa cum se poate observa, un exemplar de mioritic cu blana de  calitate arata asa dupa o simpla periere, fara spalare, samponare, sau alte trucuri cosmetice.

Bineinteles toate aceste operatiuni sunt necesare inainte de participarea la un concurs, dar semnul unei blani cu adevarat bune este tocmai faptul ca diferenta dintre exemplarul doar periat si cel spalat, samponat, dat cu spray si fixat, nu este de la cer la pamant.

Dupa o perioada de prezenta consistenta online, timp in care am incercat sa dialogam cu cat mai multi iubitori ai rasei, indiferent de nivelul lor de cunoastere a ciobanescului mioritic, am sesizat nevoia unei analize a ofertei de mioritici din tara, a preturilor si a diferentelor dintre ei. Incercam asadar in acest articol sa oferim o imagine de ansamblu asupra posibilitatilor de a achizitiona un mioritic si sa clarificam in acelasi timp cauzele diferentelor de pret.

In mare un mioritic se poate achizitiona din urmatoarele surse:

1. De la amatori cu un pret foarte accesibil, variind intre 50 si 200 de euro in functie de foarte multi factori (talie, agresivitate, conditii in care sunt tinuti, cererea din zona) care nu au neaparata legatura cu tipicitatea sau valoarea exemplarelor in cauza. La modul obiectiv, sansele de a nimeri un caine valoros ( adica un exemplar fara trasaturi considerate defecte in standardul rasei) si pur ( fara infuzie de la alte rase de caini) sunt foarte foarte mici batand spre nule daca te gandesti si la genele pe care le vor transmite mai departe.

In cele mai multe cazuri montele nu sunt gandite, nu este urmarita crearea unei linii omogene sau obtinerea unor caractere anume ci pur si simplu scoaterea pe banda a unor pui, care sunt hraniti la gramada cu ce se apuca si valorificati cat mai repede.

2. De la canise cu rulaj mare. In momentul in care vorbim de canise putem avea incredere ca in majoritatea cazurilor vorbim despre rasa pura de mioritic. Ei, cand intram in interiorul rasei, discutia nu se mai axeaza pe puritatea exemplarelor ci pe valoarea acestora si a liniilor din care provin ( linia fiind o garantie a caracteristicilor pe care cainele le va transmite mai departe).

In cazul caniselor cu rulaj mare, de la 50 la 150 de caini pe an, este de asteptat ca montele si ingrijirea cateilor sa nu fie la cel mai ridicat standard posibil, pentru ca nu poti sa ai grija si sa fii atent la fiecare exemplar din 30 asa cum ai fi cand ai un singur cuib de 8-10 caruia ii acorzi toata atentia. Nici mancarea nu poate fi premium din cauza volumului mare folosit si asa mai departe privind celelalte conditii.

Pretul unui mioritic in aceste canise variaza intre 150 si 350 de euro, aici fiind luate in considerare caracteristici ale rasei si crescatorii avand mult mai multa experienta in domeniu fata de cei din primul caz. Parerea mea ca din aceasta sursa ai sanse sa achizitionezi un exemplar pur in marea majoritatea a cazurilor, de o valoare medie. Sansele de a lua un exemplar de top care sa transmita aceleasi caracteristici sunt totusi mici, putine linii find fixate in volumul mare de pui.

3. De la canise cu rulaj mic de pui inclinate spre calitatea exemplarelor si nu spre cantitate. Incadrandu-ne in aceasta categorie voi expune strict din experienta personala si modul propriu de a lucra.

Procesul de selectie a exemplarelor si procesul de gandire a montelor este mult, mult mai strict si implica un efort net superior. Spre exemplificare, gasirea unui mascul pe care il consider potrivit pentru o anumita catea imi poate asigura o plimbare de peste o mie de kilometri si 3 zile.

Asta in conditiile in care Nour de Runc este la ora asta unul dintre cei mai valorosi masculi din tara (lucru confirmat de rezultatele expozitionale), dar faptul ca evit cu strictete inchiderea pe o linie sau consangvinizarile prea stranse, ma face sa nu montez numai cu Nour, chiar daca stiu ca ar scoate pui buni, dar nu as mai putea lucra cu ei pentru dezvoltarea liniei.

De la monta trecem la ingrijirea puilor care beneficiaza, fiind un singur cuib odata, de toata atentia mea, mancare premium ajutata de mancare naturala facuta dupa retete proprii, miscare exact cat le trebuie cu grija sporita pentru mentinerea greutatii ideale care ajuta la formarea unei osaturi corecte si a unei miscarii elegante si sprintene.

Cu o munca sustinuta la acest standard de peste un deceniu am reusit sa obtin linia de Runc ale carei caracteristici si omogenitate le puteti observa din poze si care, lucru foarte foarte important, este formata din exemplare care transmit la randul lor aceste caracteristici. Spre deosebire de cuiburile variate pe care le puteti vedea deseori cand mergeti la o vizionare de pui, un cuib al canisei de runc va va suprinde prin omogenitate.

In aceste conditii, de munca, timp si efort financiar peste sursele expuse la cele doua puncte si cu exemplare mult peste medie este normal ca pretul unui pui de la o canisa cu rulaj mic, orientata exclusiv spre calitatea rasei si cu o linie recunoscuta pe plan national, sa fie peste pretul puilor din categoriile anterioare.

Pretul unui pui din canisa de Runc pana in 4 luni este de 500 de euro, mai existand variatii foarte mici. Sunt convins ca acum intervine intrebarea daca suntem convinsi ca toata lumea ar trebui sa ofere atat pe un pui de mioritic si asa ajungem exact la scopul acestui articol.

In nici intr-un caz nu incercam sa sugeram ca lumea nu ar trebui sa cumpere caini decat de la canise de ultra-performanta, articolul e scris exact pentru a oferi oricarui iubitor de mioritici posibilitatea de a cumpara in cunostinta de cauza.

Vrei sa oferi un caine pustiului tau sa se invete cu responsabilitatea si ai vrea sa fie un caine romanesc, dar nu iti permiti sau nu vrei sa cheltui cine stie ce, ia un caine de la un amator. Orice caine, pana si un tomberonez poate fi un prieten loial si un companion de nadejde, cu atat mai mult un caine mioritic sau pe jumatate mioritic luat de la cineva care creste spre vanzare.

Vrei sa cumperi un mioritic pur, sa ai ceva frumos in curte si sa fii sigur ca e de rasa, cumpara de la o canisa pentru ca asa ai garantia ca exemplarul este de rasa.

Vrei un mioritic pentru show, pentru intemeierea unei canise, sau fiind un mare iubitor al rasei vrei sa ai un exemplar de top in curte, atunci indreapta-te spre canise care muncesc pentru calitate si spre o linie care iti place si este reprezentativa pentru rasa asa cum este ea descrisa in standardul mioriticului.

Atentie, mioriticul nefiind inca o rasa cu traditie de show si arbitraj ( cum este ciobanescul german sa spunem) sunt si linii puternice cu multi urmasi care arbitrate obiectiv conform standardului lasa de dorit la unele aspecte ( ca e vorba de blana atipica, ca e vorba de pozitie deficitare a spatelui sau a picioarelor in mers, ca e vorba de ochi de o culoare nedorita sau de orice altceva ).

Aceste linii vor inceta sa mai scoata rezultate la concursuri si sa mai fie promovate in momentul in care rasa se va cristaliza definitiv intr-o anumita directie, toti arbitri vor arbitra numai si numai dupa standard si rasa va creste in valoare. Asa ca pentru a nu avea suprize, daca aveti de gand sa participati la showuri, cititi, documentati-va, uitati-va la rezultate in expozitii ( daca va plac doua, trei linii diferite urmariti ce se intampla cand exemplare de la aceeasi clasa se intalnesc in concurs etc.) si hotarati in cunostinta de cauza.

Oricarei categorii de cumparatori apartineti nu faceti niciodata urmatoarele lucruri pentru ca sunt absurde si de multe ori ofensatoare pentru crescator:

- nu mergeti la un amator si aveti pretentia ca pentru 50 de euro sa va dea mioritic care sa arate la maturitate ca Nour de Runc sa spunem…

- nu veniti la noi sau la orice alta canisa de acest fel cu pretentia de a avea acelasi pret cu un anunt din ziar sau cu puiutii din cosul de la piata…

Este ca si cum ai intra intr-o reprezentanta auto a unei marci cu pretentii si v-ati declara suprins ca nu costa la fel cu masina de vanzare din fata blocului. Respectam si iubim rasa foarte mult, mai este de lucrat pentru cresterea calitatii ei plus alte aspecte ce tin de promovare si show iar modelul acesta de canisa nu este cel mai bun din punct de vedere financiar, ca profit, deci daca punem pasiune in rasa si incercam sa avem rezultate din ce in ce mai bune, asteptam de la iubitorii de mioritici aceeasi seriozitate.

Fiecare sa cumpere cainele dorit, pentru scopul dorit, de valoare dorita, de la crescatorul dorit, dar indiferent de unde o veti face respectati-i munca si efortul depus si nu duceti dialogul in derizoriu.

Calde salutari si ganduri de bine tuturor iubitorilor de mioritici.