Canisa de Runc

Observand in ultima vreme un interes sporit pentru exemplare de ciobanesc mioritic de calitate, interes exprimat prin intrebari despre modalitatea de a alege un pui valoros care-si gasesc raspunsuri  extrem de variate si chiar contradictorii, am decis sa deschid aceasta rubrica dedicata evolutiei cuiburilor de Runc.

Cred ca cea mai buna modalitate de a alege un pui este sa urmaresti evolutia liniei din care face parte, caracterele fixate in aceasta linie ce iti ofera siguranta nu numai ca puiul le va avea ci si ca le va transmite mai departe. O alta observatie importanta de facut este ca in momentul acesta sunt cateva linii cu caracteristici diferite, in functie de modul in care crescatorii respectivi vad evolutia rasei.

Tocmai din aceasta cauza urmarirea unei linii este importanta; atata vreme cat nu exista o directie unica, niste caractere urmarite de toti crescatorii, atunci si cei care vor sa achizitioneze un pui trebuie sa aleaga o linie dupa gustul lor. De exemplu noi urmarim mioritici cu urmatoarele caractere:

- cu temperament echilibrat,  puternici, eleganti si usori in miscare, angulati, de culoare alb cu gri-carbunos, cu o blana aspra si bogata in subpar.

La alte linii si alti crescatori accentul poate fi pus pe alte aspecte iar unele dintre caracterele de mai sus pot fi neglijate in favoarea altora, de asemenea culoarea si tipul blanii pot fi total diferite. Ramane la latitudinea celui care vrea un pui sa aleaga ce vrea de la un mioritic, ce fel de culoare i se pare mai expresiva, daca temperamentul e important sau nu, daca prefera caini angulati cu o miscare usoara si aleganta, sau vrea caini “drepti” mai greoi, foarte masivi si asa mai departe.

Deci in primul rand trebuie sa stiti ce fel de mioritic doriti si apoi sa cautati o linie stabila, tocmai pentru a fi siguri ca puiul se va dezvolta in sensul dorit si ca la randul lui va transmite aceleasi caractere mai departe. Si asta se poate face doar uitandu-va la cateva generatii din respectiva linie, de aceea vom incerca sa postam poze si informatii despre evolutia puilor, bineinteles daca vom fi ajutati si de proprietarii puilor de Runc.

De asemenea va atragem atentia ca pozele sunt facute facute fara pregatiri sau aparate performante, cu cateii asa cum sunt dupa o partida de joaca sau plimbare.

Cateva cuvinte despre fiecare cuib:

Cuibul “R”

Un cuib extrem de omogen, cu pui mari de la nastere, deci un start excelent. Exemplarele sunt caracterizate prin proportii foarte bune, pastrate pe toata durata cresterii si prin angulatii frumoase, un caracter deosebit de greu de fixat. Angulatiile impreuna cu proportiile corecte dau un aspect implinit cainelui si o miscare foarte eleganta.

Majoritatea puilor au un par aspru, usor de curatat, plin, care curge drept si un subpar bogat si inchis la culoare care acopera omogen tot corpul ( acest tip de par confera un volum bogat si este extrem de diferit de cel al liniilor cu par aspru dar cu subpar slab, cam in felul in care parul oilor turcane este si aspru si plin, bogat in comparatie cu parul caprelor care este si el aspru dar fara volum). Au o pigmentatie buna ( pernite negre si pielea bine pigmentata).

Toate exemplarele au muscatura corecta, in foarfeca. Neajunsul acestui cuib este talia, cel mai inalt exemplar avand 73-74 cm si cel mai scund 66-67. Totusi tocmai talia impreuna cu capul foarte bine dezvoltat confera exemplarelor un aspect extrem de robust.

Cuibul S:

Un cuib mai putin omogen ca aspect general, caracterizat prin aparitia catorva varfuri deosebit de valoroase (Sara, Salmoxis, Silva). Cuibul a avut un start mai greu dar e evoluat foarte bine, dand o talie impunatoare, cu cea mai mica femela la peste 72 de cm. Exemplarele se caracterizeaza printr-o tipicitate foarte buna, aici vazandu-se influenta Almei, o femela stabilizata genetic exact pe obiectivele liniei de Runc. Chiar daca Alma nu este o femela mare si a fost imperecheata cu un mascul de talia ei, ea ridica talia puilor tocmai datorita calitatii fondului genetic pe care il are.

Cuibul P:

Un cuib foarte valoros la care fiecare exemplar in parte ar putea contribui la cresterea rasei. O confirmare a acestui fapt sunt puii obtinuti din doua exemplare ale cuibului. Chiar imperecheate cu caini diferiti la culoare si caracteristici au produs pui de culoarea alb gri-carbunos a bunicilor, adica Nour si Dacia.

In poza sunt puii din Pintea cu o catea mai deschisa la culoare. Se observa foarte bine culoarea caracteristica liniei de Runc si asta ne duce cu gandul si la fixarea altor caractere, ca de exemplu talia.

Varful de lance in privinta taliei este Pintea care l-a depasit pe tatal sau, Nour, avand 81 cm si un perimetru toracic mai mare, urmat de Palmi care se apropie de 80. Cea mai mica catea din cuib este Petra, cu 72 la greaban. Segmentele lungi dau o eleganta aparte acestor exemplare.

Am pornit la urmarirea evolutiei puilor de Runc si sper sa fim sustinuti in continuare cu poze si informatii de la actualii proprietari, tocmai pentru a expune caracterele acestei linii si pentru a oferi posibilitatea atat altor crescatori cat si a celor care vor sa inceapa acum cresterea unui mioritic sau infiintarea unei canise sa aiba toate datele problemei. Asa isi pot da seama daca o infuzie cu mioritici de Runc ar creste valoare liniei proprii sau, cand e vorba de incepatori, daca mioriticii de Runc sunt ceea ce si-ar dori langa ei.

Reeditez ideea importantei alegerii unei linii stabile si care sa fie pe gustul ( ca temperament, talie, colorit) celui care achizitioneaza un pui, tocmai pentru a evita dezamagirea unui exemplar matur care sa nu fie de felul dorit sau sa transmita total alte caracteristici puilor sai.