Canisa de Runc

Omogenitatea liniei de Runc a fost obtinuta intr-o lunga perioada de timp si printr-un efort de selectie sustinut. In acest articol vi-l prezint pe Rarau si cateva consideratii despre modul de alegere si despre atentia pe care o acord distantarii rasei mioriticului fata de ciobanescul rusesc de sud, rasa extrem de asemanatoare cu un anumit gen de mioritic si motivul pentru care procesul de omologare al rasei noastre a avut de suferit.

Anul trecut pe vremea asta cresteam doi masculi pentru a selecta pe cel mai bun.Chiar daca Sultan a crescut mai mare si are osatura mult mai puternica am hotarit sa-l opresc pe Rarau deoarece este un ciine bine proportionat, unghiuri corecte si angulatii foarte bune si cu o deschidere larga atit pe fata cit si pe spate.

Rarau are 73 in talie, in standard idealul este considerat 75, dar in ultima vreme se prefera masculii mai mari, peste 80 de cm. Cu toate astea l-am ales pe Rarau pentru ca este un exemplar foarte corect. Este mult mai usor sa cresti talia cind pleci de la exemplare corecte si mi se pare un calvar sa corectezi defecte majore pe exemplare gigant. De-a lungul timpului as fi avut posibilitatea sa achizitionez sau sa imperechez cu masculi foarte mari dar cu serioase probleme de anatomie, insa totdeauna pentru mine au primat proportiile si o constructie corecta. Mai sunt o serie de exemplare care doar par mari din cauza ca au o cutie toracica mica si picioare foarte inalte. Mioriticul trebuie sa aiba un raport de 50:50 dintre cutia toracica si membre.

Pigmentatia liniei de Runc se caracterizeaza prin pete bine delimitate de culoare inchisa si subpar mai deschis in cadrul acestor pete, iar pe fondul alb subparul este de culoare inchisa,inclusive pielea, dupa cum se poate observa din poze. Spre deosebire de Ciobanescul Rusesc de Sud care are culori pale incepind de la alb-galbui, culoarea untului pina la gri deschis pe toata suprafata corpului si cu subparul deschis la culoare. Pigmentatia puternica a pielii cu subparul inchis la culoare este mai greu de pastrat in cazul unor infuzii cu alte rase.

Subparul abundant da un aspect bogat robei si imbraca uniform corpul inclusiv pe jareti si intre pernitele de la picioare, in jurul ochilor si pe bot, intr-o maniera diferita de Ciobanescul Rusesc de Sud care are un aspect lins la par din cauza lipsei de subpar. Tocmi lipsa subparului face din acesta un caine cu par cazut, atirnind fara volum (vorbim de cum sta natural nu fixat cu produse cosmetice) la care se suprapune si inserarea urechilor relative jos ce dau un aspect plans capului.

Mioriticul are urechile prinse relativ sus si inclinatia ochilor este ascendenta spre exterior ceea ce da un aspect vesel cainelui si daca se mai adauga si nuantele de contrast din subpar, o expresivitate deosebita.

Speram ca acestea si alte criterii ca jaretul scurt, angulatiile, cutia toracica cilindrica in sectiune crupa dreapta si puternica bine imbracata in musculatura si raportul cranio-nazal cu botul scurt si calota craniana bine dezvoltata sa fie considerate in vederea departajarii acestor doua rase pentru omologarea definitiva a mioriticului.

Unul din motivele muncii spre pigmentatia alb cu gri-carbunos este ca acum 15-16 ani am observant ca exemplarele patate au un par de buna calitate, aspru, usor de intretinut, ceea ce da posibilitatea sa pastrezi mai usor blana in forma. Acest lucru mi s-a confirmat in expozitiile din 95-96 incoace cind exemplarele albe prezentau un par moale si adese ori depigmentari ale nasului si buzelor dupa virsta de 2 ani.